SONDAJ

Aş începe prin a vă ruga să participaţi la sondajul următor, gândindu-vă serios şi fiind sinceri! Luaţi în calcul faptul că este vorba despre o maşină electrică, adică una care nu foloseşte niciun fel de combustibil solid, lichid sau gazos.
Vă mulţumesc!

cât de mult aţi fi dispus/ă să plătiţi pentru o maşină care nu consumă nimic?

luni, 10 august 2009

OAMENI (1)

Am să încep astăzi o serie de "articole" care prezintă faptele unor semeni care mai pot primi numele de OM. Într-adevăr, toţi suntem fiinţe, dar unii/unele dintre noi seamănă mai mult cu animalele decât cu fiinţele umane. De fapt, nu doar unii/unele, ci majoritatea. Dar acesta este un alt subiect.

M-am culcat destul de devreme asta-noapte, sau mai bine aş spune astăzi, dar sincer vă spun că a meritat. După ce am văzut o parodie de film (nu era comedie, dar scenariul şi regia te făceau să râzi sănătos) pe MGM, am început să butonez telecomanda; încă nu îmi era somn. De fapt doream să ajung pe la canalele Discovery-ului, să văd ce mai arată pe Science. Şi am ajuns la PRO TV, un canal pe care nu îl mai urmăresc de foarte mult timp. Doar că mi-a atras atenţia unul dintre subiectele emisiunii: "Afacere ca-n codru". L-am urmărit, a fost interesant; cum au pus mâna nişte americani pe o pădure de 33 de hectare de la poalele Ceahlăului. Cum cel care a dat în judecată primăria şi firmele implicate umblă cu armă la el pentru a se apăra de cei care îl ameninţă. Cum indiferenţa oamenilor şi, mai ales, frica acestora permit mafioţilor să îşi vadă liniştiţi de treabă. În fine. Următorul subiect era despre copiii handicapaţi; cei pe care, aşa cum a zis cel intervievat şi care era personajul principal al reportajului, sunt etichetaţi, drogaţi şi aruncaţi din ochii lumii. 

Szobi Cseh este cel care a vrut să demonstreze că, cu puţină atenţie, dragoste şi voinţă, cei care sunt mai puţin dotaţi ca restul semenilor pot trece peste handicapul lor şi să ducă o viaţă cât de cât normală. Că pot face lucruri pe care înainte nici nu visau că le puteau face: să meargă, să se spele, să se încheie singuri la şireturi, să facă exerciţii fizice, să facă tumbe, sărituri, căţărări şi altele. Că îşi pot face de mâncare, un ochi-două, dar bun şi ăla, că îşi pot spăla singuri vasele şi hainele, că îşi pot purta singuri de grijă. Că nu au nevoie de injecţiile cu somnifere care îi transformă în legume, că nu au nevoie de personalul de cele mai multe ori pus pe căpătuială pe seama lor, că nu au nevoie de un loc special în care să trăiască. 

Da, se poate. Prin exerciţii fizice se poate. Exerciţii fizice reale, nu, aşa cum spunea fostul cascador, exerciţiile în care cineva le mişcă membrele şi care nu ajută la nimic. 

Am văzut copii care nu au râs în viaţa lor râzând, am văzut copii care caută să fie alături de cel care are grijă de ei, am văzut copii care se bucură când reuşesc să facă un lucru cum trebuie şi VOR să îl mai facă odată şi încă odată şi încă odată, până ce îl fac aproape perfect. Am văzut copii care ascultă şi care învaţă, copii care în viaţa lor nu au primit un sfat sau vreo povaţă de la cei care trebuie să aibă grijă de ei. 

Încă mai există OAMENI. Şi Szobi Cseh este unul dintre ei. Un OM care vorbeşte mai puţin şi face multe, un OM care nu face o asociaţie non-guvernamentală şi/sau non-profit şi care înghite bani cu duimul pretinzând că ajută nu ştiu pe cine. 

BRAVO LUI! Toată stima şi admiraţia mea!