limba romana

În ultimul timp, nu de puţine ori, am dat peste "cunoscători" ai limbii române. Persoane care au studii înalte şi foarte înalte, unii dintre ei formatorii noilor generaţii în domeniu. Majoritatea sunt însă deţinători de funcţii importante în firme mai mult sau mai puţin importante. 

Problema care a apărut este legată de titulaturile unor persoane. Noi nu inventăm denumiri, cuvinte şi funcţii, dar împrumutăm cu toptanul denumiri englezeşti şi ajungem să stâlcim limba română. Băi învăţaţilor şi atoate-cunoscătorilor (a se citi agramaţi şi habarnişti): în limba română substantivele au gen. GEN. Genul masculin şi genul feminin. Dacă o persoană ocupă o funcţie nu înseamnă că acea persoană este acea funcţie. Dacă vă cad tresele că sunteţi 'directori' şi vă simţiţi mai importanţi dacă sunteţi priviţi ca 'manageri', treaba voastră. Dar ca să îi spuneţi unei femei că ea e UN manager, înseamnă să nu aveţi habar de limba pe care o vorbiţi. Iar dacă femeile îşi iau titulaturi din astea, masculine, este valabil şi pentru ele. Există titulatura de director/directoare în limba română. Cred că încă mai e în Codul Muncii. Învăţaţi să vorbiţi româneşte, că de proşti înfumuraţi şi agramaţi e plină lumea. Dacă eşti într-o poziţie de conducere şi vorbeşti româneşte cu gramatică limbii engleze pe care ai învăţat-o uitându-te ca mâţa-n călindar în manualul de chineză, nu înseamnă că şi ştii să vorbeşti CORECT româneşte. Dacă ţii mai mult la o denumire cu parfum englezesc, du-te şi angajează-te undeva  unde se vorbeşte limba respectivă. În Codul Muncii şi la fel şi în limba română există denumiri pentru toţi şi pentru toate. Nu e limba engleză mai bogată decât a noastră. 

Mai puneţi dracului mâna pe un manual de gramatică şi mai studiaţi limba română. Diploma luată pe banii babacilor nu ţine de ştiinţă.