SONDAJ

Aş începe prin a vă ruga să participaţi la sondajul următor, gândindu-vă serios şi fiind sinceri! Luaţi în calcul faptul că este vorba despre o maşină electrică, adică una care nu foloseşte niciun fel de combustibil solid, lichid sau gazos.
Vă mulţumesc!

cât de mult aţi fi dispus/ă să plătiţi pentru o maşină care nu consumă nimic?

luni, 13 aprilie 2009

interviu cu Andreas von Bulow

Iata un nou articol, preluat de pe acest site, legat de "atacul terorist" de la 11 septembrie

11 septembrie 2001 - o operaţiune sub acoperire a serviciilor secrete


Motto: Războaiele încep prin minciuni;
11 septembrie a fost un nou Pearl Harbor. Aceasta este ipoteza omului politic german Andreas von Bulow, fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane. Într-un interviu acordat revistei franţuzeşti Le Choc du Mois, acesta susţine că 11 septembrie a fost o operaţiune sub acoperire a serviciilor secrete. Scopul acestor evenimente îngrozitoare era de a creşte panica în sânul comunităţilor americane şi europene în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul.

De ce paralela cu Pearl Harbour? Pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul Japoniei asupra bazei americane de la Pearl Harbor, determinând astfel intrarea Statelor Unite în cel de al doilea război mondial. Mai puţin cunoscut este faptul că FBI-ul şi Serviciul de Informaţii al Marinei Americane cunoşteau cu exactitate momentul când va avea loc acest atac.

Traducere după un articol publicat în revista Le Choc du Mois, nr. 4, din septembrie 2006

Complotul din 11 septembrie

Interviu cu Andreas von Bulow, realizat de Bruno Larebiere
Andreas von Bulow a fost secretar de stat al apărării şi apoi al cercetării ştiinţifice din cadrul guvernului german al lui Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat al stângii socialiste în camera superioară a Parlamentului german (Bundestag). În vârstă de 59 de ani, este astăzi avocat în Bonn. A fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane şi a publicat, în 2003, o carte documentată despre evenimentele din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. După el, versiunea oficială nu stă în picioare nici un moment. Ipoteza sa: 11 sepembrie a fost un nou Pearl Harbor, confirmă zicala că "războaiele încep prin minciuni"

Bruno Larebiere: După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nici o îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?

Andreas von Bulow: Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. După ce a trecut primul şoc, mi-am pus imediat întrebarea Cui bono? (Cine beneficiază de acestea? - întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice). M-am întrebat cui i-ar aduce profit această acţiune înspăimântătoare şi în acelaşi timp spectaculoasă. Răspunsul meu bine documentat şi argumentat este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate de televiziuni imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, datorită loviturii date. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată încat a ridicat întrebarea unei propagande bine organizate.

Şi de fapt, câteva zile mai tarziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într- o piaţă arabă. Râsul acestor oameni nu avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar, într-un interval de câteva secunde, a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim plan. Acest lucru m-a alertat şi după aceea nu am mai exclus ideea unei operaţiuni sub acoperire a unuia sau a mai multor servicii secrete.

Explozibil pentru a distruge turnurile gemene

BL: Ce elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?

AB: Constatăm, în lumina dovezilor descoperite între timp, că prezentarea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american este total insuficientă şi este pur şi simplu complet contrară adevărului. Noi am aflat, după numeroase cercetări incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi în plus de sulf), un explozibil care serveşte la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperaturile foarte ridicate ale dărâmăturilor turnurilor, ca acelea pe care NSA (Agenţia de Securitate Naţională - în engleză: National Security Agency) le-a descoperit încă în aer cinci zile mai târziu.

Turnurile au avut o cădere liberă, adică au avut viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lansată de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. Teoria clătitei nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni externi din oţel ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul era foarte bine susţinut, cu atât mai mult cu cât era legat la o reţea enormă din 47 de traverse imense din oţel special care se găseau în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de ridicate pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.

În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Elementul cel mai important în explicaţie ar fi turnul World Trade Center 7, care nu a fost atins nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza lui 11 septembrie, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein un multimiliardar de origine israeliană - a asigurat clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul lui WTC 7. Acest turn găzduia serviciile CIA din New York şi un post central de comandament, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.

Apărarea aeriană a SUA nu a apărat ţara de avioanele aşa-zis deturnate

Listele de pasageri ale companiilor aeriene nu au descoperit nici unul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat ulterior spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, nici unul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden - vechiul partener al CIA din vremurile luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nici o înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Iar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI.

Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe ostentative, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu “vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori meniţi să ascundă faptele.

Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a unicei superputeri mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost şi cazul pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu şi urmăritorii nu şi-au întreprins patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu este surprinzător, pentru că guvernul avea în curs, în acea zi cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Manevrele au fost din aceasta cauză artificial introduse în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii nu ştiau ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu . Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, qqq Cheney.

Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul. Pagubele suferite de clădiri nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Lipsesc resturile avionului. Tambururile pentru cabluri, din lemn, sunt încă intacte după impact, în linia de acces. Este foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există de altfel niciodată personal. Fotografiile obiective ale camerelor de supraveghere aflate în jurul Pentagonului au fost confiscate şi nu au mai fost restituite.

Vinovatul trebuie căutat în cercul apropiat al lui Bush
BL: Care este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dumneavoastră cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?

AB: În timpul ultimilor cinci ani, guvernul Statelor Unite a făcut totul pentru a împiedica urgentarea unei explicaţii complete, de manieră calificată, a evenimentelor de pe 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţiile de a da declaraţii, de obligaţiile de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor şi conducătorii răspunzători nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele care au fost responsabile de erori în cazul 11 septembrie au fost promovate şi recompensate.

BL: Rămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente, bulversante pentru opinia mondială, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat asupra turnurilor WTC, erau o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete menită să fie pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor fiind la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi, FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.

AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile care fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului, care permitea identificarea automată a celor patru avioane, susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către Vest, înainte de a fi orientate către ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta ar fi împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost regăsite. Ori, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.

Cu un an înainte de atentate scenariul era deja scris

Scopul acestor evenimente abominabile era acela de a creşte panica în sânul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional.

Făcând abstracţie de aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Este chiar posibil ca o parte dintre acestea să fi fost identice. Au realizat prăbuşirea clădirilor, inclusiv pe cea a turnurilor WTC-7, extrem de dubios, ca demolări controlate. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.

BL: 11 septembrie se înscrie, deci, ca evenimentul catastrofic catalizator, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în Project for the New American Century; (PNAC) publicat cu un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care qqq Cheney şi Paul Wolfowitz?

AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document autorii pretind o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în sânul teritoriilor petroliere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor- domnii Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Perle şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

Niciun comentariu: