încă o zi

Aşa nu se mai poate. Nici nu am ajuns la mijlocul lui martie şi deja termometrele au urcat la 30 de grade. Încă o zi toridă de primăvară. Eu unul nu mai suport. Oamenii ăştia sunt absolut nesimţiţi cu gazele lor de seră care ne încălzesc pământul într-un aşa hal că deja nu mai putem să mergem normal pe stradă.

M-am trezit  de dimineaţă (era seară, dar pentru mine era dimineaţă, pentru că mă culc foarte devreme, pe la 5-6 dimineaţa) şi m-am uitat pe geam. Incredibil! O aşa cădere de praf şi nisip nu am văzut în viaţa mea... Cu siguranţă că a venit din Sahara, adusă de vânturile de sud... Te uitai pe stradă şi nu îţi venea să crezi: copacii erau plini de praf şi nisip, pe jos se depusese deja un strat destul de gros, astfel încât oamenii abia mai puteau merge. Gata! A venit sfârşitul lumii, mi-am zis! Deja prostia omenească ne-a adus pe toţi în pragul unui nou război mondial. Deja nu mai sunt ogoare, nu mai creşte niciun spic, niciun ştiulete... Ce naiba să mai mănânce sărmanele animale rumegătoare? Coaja de copaci, m-am gândit repede... Deja toată planeta a fost distrusă de gazele astea de seră. Încălzirea globală şi-a arătat colţii în cele din urmă. Degeaba râdeam noi de oamenii de ştiinţă, făcându-i în fel şi chip, că bieţii oameni chiar ne vroiau binele. Uite în cel hal e strada mea. Şi uite cum cade praful şi mai ales nisipul. 

Nu, e clar, Dumnezeu s-a supărat că nu am dat ascultare oamenilor de ştiinţă cărora el le-a şoptit că aici se va ajunge... Sau nu e Dumnezeu, Dumnezeu e bun, nu ne face el una ca asta! Cred că e Allah... Ăla e cu siguranţă! Nu degeaba umblă creştinii să scape lumea de musulmani... Ăsta s-a supărat pe cei care cred că Dumnezeu e zeul adevărat şi care şi-au întors faţa de la el şi de la oamenii lui. Sigur ăsta e... Deşi, parcă e prea simplu. Nu, cu siguranţă intriga e mult mai tare. E ceva mult mai absons aici, e altcineva. Nu poate fi Allah pentru că e prea simplu: cei care cred în ei se războiesc din totdeauna... Mă rog, de când au apărut credinţele astea. Ar fi prea simplist... Aaaa, gata, ştiu, e Buddha. Cu siguranţă! Ăsta a stat cuminte până acum şi nu a scos capul în lume. Nu a umblat cu războaie, cu converitiri, cu nimic. Şmecher tipu'... Parcă zicea nu ştiu cine de Maitreya, că ăsta ar fi sfârşitorul lumii.... E clar, Buddha e cel care aruncă cu nisip în noi. Ăsta s-a supărat că ăştialalţi doi, Dumnezeu şi Allah, au pus mâna fiecare pe o masă mare de oameni, iar el nu are cum să se folosească de energia lor. E nervos gagiul, uită-te la cum aruncă cu nisip pe pământ...

Şi când te gândeşti că puteam să scăpăm de furia ăstora din cer dacă ascultam de oamenii noştri de ştiinţă... că doar au ştiut ei ce au ştiut... Ei ziceau că le şoptise o păsărică, dar adevărul e că aveau legături cu cei de sus... Mă uit pe geam şi văd cum maşinile sunt acoperite de dune de nisip. Nu se mai văd maşinile... acum o să mergem pe cămile... După ce atâţia s-au chinuit să facă rost de carnete de conducere (foarte mulţi au cheltuit averi ca să pună mâna pe aşa grozăvie) acum vor fi nevoiţi să înveţe să călărească... Sper să nu ne oblige poliţia să dăm examene din nou pentru alte permise. Aaaa, şi mai sper că nu ne vor obliga să facem RCA şi pentru cămile... Asta ar fi culmea. Ce dacă i-am tamponat cămila unuia pe stradă? Îi pune un plasture şi în câteva zile s-a vindecat. Problema e că s-ar putea să mă trezsc cu cămila zgâriată în parcare de tutele care habar n-au să parcheze o cămilă cu spatele... Trebuie să îmi iau CASCO! Sper că îţi dau ăştia o cămilă nouă, dacă a ta e prea avariată din cauze independente de tine... Oricum, e mai bine, o să fie mai mult loc pe stradă, în parcări; cămila e mai îngustă decât maşina! Ne-am scos, o să avem unde să parcăm cămila seara...

...daaa', ce ne facem cu carburantu'? Că fâneţe nu mai există... Sper să inventeze bravii noştri oameni de ştiinţă cămila ecologică, de fapt, cămila electrică. Da' merge şi una hibridă... Când nu mai are iarbă în burtă, o treci pe curent electric. Să vezi atunci viteză... Numai să nu îngheţe săraca, cum era vorba în bancul ăla cu beduinul şi americanul... Atunci e mare problemă. E, o să limiteze poliţia viteza legală la 25 de km pe oră. Astfel nu vor putea să îngheţe sărmanele cămile de la curentul care le bate din faţă la viteză mare... Cred că am să îmi iau vreo 10 cămile şi am să le răspândesc prin ţară. Cămile electrice. Să am de schimb când fac drumuri mai lungi... Da, aşa fac!

Incredibil, cum s-a schimbat pământul ăsta în doar câteva decenii. Când am iţit eu capul în lume dintre picioarele maică-mi era frumos, numai verdeaţă, copaci, fluturi, flori... Copiii se jucau în parcuri... Acum totul e doar praf şi nisip! Omul nu a vrut să ţină cont de avertizări şi uite unde l-a dus încăpăţânarea. Ni s-a spus că luxul are un preţ, dar noi nu am vrut să ascultăm. Cum puteam când ne plângeau muierile în casă de frig, că pentru căldură trebuie să arzi cărbuni şi petrol şi asta poluează... Cum puteam când ne plângeau copiii de foame, deşi noi le dădeam să mănânce mâncare pentru vacă, dar ei urlau că s-au săturat de soia şi vor mâncare de vacă... Iar noi le spuneam că nu e bine, că vaca poluează mai mult ca Boeing 747 sau ca Airbus A380 pentru că ea trebuie să elimine gazele (băşinile) iar asta duce la crearea efectului de seră... Noi bărbaţii am fi stat tot ca în epoca de piatră, în peşteri, dar am avut noroc de femei că ne-au scos din bârloage şi ne-au băgat în lumea bună... Aşa că nu puteam să le refuzăm, iar pe copiii... Ar fi însemnat crimă! Nu, am continuat să mâncăm carne de vacă chiar dacă un kilogram ajunsese la 1.000 de lei, asta pentru a ne descuraja. Unii, ca să nu mai resimtă atât de tare dorinţa de a se ghiftui cu carne s-au apucat de fumat. Cum nu mai erau nici arbori de tutun, au început să fumeze cărbuni, însă un om nu se compară cu un furnal, nu-i aşa? Aşa că i-am lăsat în pace, era oarecum bine, că doar se ştie că fumul conservă. Ne gândeam că ne vom conserva şi noi pentru vremuri mai bune. Când poate zeilor li se va face milă de noi şi vor aduce apa din nou pe pământ... 

Acum, singurul lucru pe care îl mai facem e să ne rugăm... toată lumea iese la ora 12 pe stradă şi începe să se roage... fiecare la zeul său... măcar acum nu se mai bat ăştia ca chiorii între ei. Măcar nu se mai taie cu macetele şi nu îşi mai aruncă bombe atomice unul altuia în cap (sper ca războiul ăla al treilea mondial să nu mai înceapă, măcar nu acum). Şi nu mai încearcă teroriştii nenorociţi să arunce avioane în aer punându-şi bombiţe în chiloţei. Măcar acum e atât de multă linişte, încât putem să auzim cum cade nisipul pe noi şi cum fâşâie când se scurge din cap, intrându-ne în toate găuricile şi orificiile.

Hai că se fac de 12 noaptea şi tre' să ies în stradă la rugăciune. Numai bine, şi să sperăm că la anul va mai ninge iarna şi va mai ploua primăvara, vara şi toamna. Poate îşi revine planeta pe care am distrus-o ca nişte idioţi ce suntem...