Cu ceva timp în urmă publicam la http://razvratit.blogspot.com/2009/09/date-secrete.html un material destul de interesant despre istoria izdraeliţilor. Astăzi am găsit un link către un alt site care a scris un material despre istoria acelui popor care se crede că este astăzi poporul evreu.
Materialul se găseşte la http://www.enigme.ro/articole/articol/798/khazarii.html, însă am să îl preiau aici în totalitate, sperând ca cei de la enigme să nu se supere pentru reclama pe care le-o fac. Mulţumiri domnului ziarist Marian Deaconu care a scris acest material. Acest material aruncă o nouă lumină asupra poporului khazar şi asupra evreilor actuali.
"Regatul khazarilor a disparut de pe harta lumii si nu multe persoane mai stiu despre acesta astazi. Dar, in epoca regatului, Khazar ( Khazaria) era o putere majora. Imparatul bizantin si istoric, Constantin Porphirogenet ( 913-959) a inregistrat intr-un tratat privind protocolul curtii ca scrisorile trimise Papei de la Roma si in acelasi mod cele ale imparatului de Occident, aveau o pecete din aur valorand doua monezi agatate de el, in timp ce mesajele regelui khazarilor aveau o pecete cu trei monezi. Altfel spus, a fost clar inteles ca, khazarii erau mai puternici decat Imparatul de Occident sau Papa.
Tara khazarilor era plasata strategic la trecerea intre Marea Neagra si Caspica, actionand ca un tampon. protejand Bizantul contra invaziilor bulgarilor barbari, maghiarilor, pecenegilor si mai tarziu vikingilor si rusilor. Mai important decat asta era faptul ca, khazarii i-au blocat de asemenea pe arabi de a intra in Europa de est.
Majoritatea informatiilor pe care le avem despre khazari provin din surse arabe ebraice, armene, bizantine si slave. Exista de asemenea o mare cantitate de probe arheologice care ilustreaza diferitele aspecte ale economiei lor ( obiecte de arta si artizanale, comert, agricultura, pescuit etc.) cat si practicile lor funerare.
La origine, Khazarii erau un popor originar din Asia Centrala, popor din Crimeea. Se spune ca aveau parul roscat, chiar inainte de cuceririle mongole. La inceput credeau in samanism, vorbeau turca si erau nomazi. Mai tarziu au adoptat iudaismul, islamul si crestinismul, au invatat ebraica si slava si s-au instalat in orasele din nordul Caucazului si in Ucraina.
Aveau o mare traditie de independenta etnica, intinzandu-se pe aproximativ 800 de ani din sec. V in sec. XIII. Dar istoria veche a khazarilor din Rusia meridionala, inainte de sec. VI, este necunoscuta. Incepand cu 550-630, au facut parte din imperiul Turciei occidentale. Iar cand in acest imperiu au izbucnit razboaiele civile la mijlocul sec. VII, khazarii au reusit sa-si recapete independenta. Dar ei cunoscusera deja un sistem de guvernare pe care l-au conservat, de exemplu in ceea ce priveste regulile de succesiune ale regilor.
Dupa disparitia imperiului hunilor, khazarii au facut un raid si au absorbit numeroasele triburi de hoarde nomade venind din Est. In acest moment a aparut regatul turc din Vest, o confederatie de triburi guvernate de un Kagan sau Khagan. Khazarii au adoptat mai tarziu si ei acest titlu pentru conducatorii lor. Acest “ stat turc” s-a destramat dupa un secol, dar abia dupa aceasta perioada a fost folosit cuvantul turc ca referinta la o natiune specifica, in opozitie cu utilizarea sa precedenta care insemna pur si simplu un trib vorbind o limba turca ca khazarii si bulgarii.
In 627, imparatul roman Heraclius a facut o alianta cu khazarii in scopul de a apara Nemesis ( Persia). Khazerii i-au furnizat acestuia 40.000 de calareti condusi de un anume Ziebel si Heraclius i-a promis-o pe fiica sa.
Persii au fost infranti, dupa care a urmat o revolutie si zece ani de anarhie si haos. Primele armate arabe au dat insa lovitura de gratie, cand a aparut o noua superputere, Califatul Islamic.
Rapid, musulmanii au invins Persia, Siria, Mesopotamia, Egipt si au inconjurat Bizantul intr-o jumatate de cerc de la Mediterana la Caucaz.
Intre 642 si 652, musulmanii au patruns de mai multe ori in Khazaria intr-o tentativa de a castiga calea spre Europa de Est. Dupa o infrangere in 652, musulmanii au dat inapoi timp de 30 sau 40 de ani si s-au concentrat asupra Bizantului, asediind Constantinopolul de mai multe ori. Daca ar fi fost capabili de a ajunge de cealalta parte, inconjurand Bizantul prin teritoriul Khazar, ar fi fost fatal pentru Imperiul roman.
Jucand un rol important in problemele Europei si fuctionand ca mediatori intre musulmani si crestini, khazarii au impiedicat de fapt Islamul de a se extinde intr-un mod semnificativ la nord de muntii Caucaz, printr-o serie de razboaie care au avut loc la sfarsitul sec. VII si inceputul sec. VIII.
La inceputul sec. IX, khazarii aveau un “ pact de neagresiune” tacit cu Califatul si relatiile cu Bizantul erau amicale. Dar un nou nor s-a ivit la orizont: vikingii au inceput sa-si faca aparitia.
In cateva decenii, vikingii au patruns pe toate caile navigabile ale Europei, au invins jumatate din Irlanda, au colonizat Islanda, au invins Normandia, au jefuit Parisul, au invadat Germania, delta Rhonului, golful Geneva, au navigat in jurul Peninsulei Iberice si au atacat Constantinopolul prin Mediterana si Dardanele, coordonat cu un atac sustinut mai jos de Dniepr si au traversat prin Marea Neagra.
Din nou, Bizantul depindea de Khazaria pentru a bloca avansarea vikingilor. Timp de un secol si jumatate, negotul si diplomatia intre bizantini, khazari si rusi au alternat cu razboiul. Lent dar sigur, vikingii au construit instalatii permanente, in fata slavonizarii amestecandu-se cu subiectele si vasalii lor slavii de-a lungul Dnieprului care erau agricultori si mai timizi decat “ turcii”. Dar acest amestec de gene si de culturi a dus la aparitia rusilor.
Mai intai, rusii au fost mai prietenosi cu khazarii decat cu bizantinii. Ei au adoptat chiar titlul de “Khagan” pentru conducatorul lor. In acest timp, au avut loc, mai mult sau mai putin “ schimburi culturale” cu khazarii, rusii angajandu-i pe slavi in propriile lor trupe. Kievul a trecut in mainile rusilor, aparent fara nicio lupta, ceea ce a fost inceputul sfarsitului pentru Khazaria. In oras, existau mari comunitati de evrei khazari si mai tarziu, dupa distrugerea finala a Khazariei, au fost primiti de refugiatii khazari.
In acest moment, si-a facut aparitia un nou popor: maghiarii. Maghiarii nu sunt indo-europeni, ci o ramura a popoarelor “primitive” uralo-altaica, apartinand hunilor, turcilor si finlandezilor.
Aceste triburi vanau in padurile lor. Un grup isi va termina migrarea in Finlanda si altul, maghiarii, vor deveni vasalii hunilor, mai intai si apoi al khazarilor. Nu avem nicio marturisire despre conflictul armat dintre khazari si maghiari.
In momentul sosirii rusilor, maghiarii s-au deplasat de-a lungul Donului catre partea malului occidental. Putem sa presupunem ca datorita faptului ca erau aliatii khazarilor, au facut-o cu permisiunea acestora si ca au actionat in semn de control contra avansarii rusesti.
Khazarii i-au indemnat pe maghiari de a le fi fideli si le-au dat un rege, fondatorul primei dinastii maghiare si apoi, au facut ceva ce aparent nu au mai facut pana atunci: a avut loc casatoria mixta intre maghiari si mai multe triburi khazere. Khazarul Kagan a dat o doamna nobila khazara unui nou rege al maghiarilor. Dar din aceasta uniune nu au avut vreun copil.
Alianta dintre maghiari si khazari s-a terminat cand primii au trecut Carpatii si au cucerit teritoriul care va deveni Ungaria. Astfel, in 862, ei au invadat chiar Estul imperiului francilor.
In momentul in care maghiarii s-au deplasat pentru a traversa Carpatii, privandu-i astfel pe khazari de protectia lor in zona tampon, rusii au cucerit Kievul dintr-o data si fara varsare de sange.
Trei ani mai tarziu, imparatul bizantin a plecat impotriva sarassinilor. Dar nu a plecat de mult timp cand un mesager l-a chemat sa faca cale intoarsa la Constantinopol cat mai repede posibil pentru ca 200 de vapoare rusesti intrasera in Bosfor din Marea Neagra si atacasera periferiile orasului. Acest atac a fost coordonat cu un atac simultan al unei flote vikinge care se apropia de Constantinopol prin Mediterana, condusa de Rurik din Novgorod ( cunoscut ca Rorik din Jutland).
Bizantinii au inteles atunci contra cui erau in lupta si au decis sa joace jocul dublu. In 860 si 866 au fost semnate tratate. Marinarii scandinavi au fost recrutati in flota bizantina si celebra Garda Varangianna s-a format. Tratate posterioare, din 945 si 971, au condus Principatul Kievului de a furniza Imperiului Bizantin trupe la cerere. In 975, printesa Olga de Kiev a fost botezata la vizita sa oficiala la Constantinopol.
In 988, in timpul domniei Sf. Vladimir, dinastia conducatoare a rusilor a adoptat in fine si definitiv crestinismul via Biserica Ortodoxa greaca. Aproape in acelasi moment, ungurii, polii si scandinavii s-au convertit la catolicismul roman. Liniile de diviziune religioasa erau traversate de-a lungul lumii. Cu noile aliante si noii dusmani, khazarii nu le mai erau necesari, se pare. Acum impozitele pe care le extrageau din tot comertul intre Rusia si Bizant si Vest si Est a devenit o povara care nu se mai putea suporta. Bizantinii au sacrificat alianta khazara in favoarea destinderii rusesti. Distrugerea capitalei Khazariei, Sarkel, de Suyatoslav din Kiev in 965, era sfarsitul imperiului khazar desi statul a continuat.
In 1016, o armata ruso-bizantina combinata a invadat Khazaria, l-a infrant pe conducatorul sau si “ a supus tara”. Rusii erau incapabili de a face fata mareei de luptatori nomazi care veneau din stepe. Presiunea constanta a impins centrul puterii ruse la nord si Kievul a intrat in declin. Principatele independente au aparut si au disparut, creand haos si razboi infinit. In acest vid de putere si-au facut aparitia ghuzii, “ adversari pagani si nelegiuiti” de asemenea cunoscuti sub numele de Kiptchakii, polovtseii sau cumanii.
Cumanii au guvernat stepele la sfarsitul sec.XI si sec.XIII cand au fost invadati de mongoli. Tara lor cuprindea regiuni ca Rusia de sud, nordul Caucazului, Ucraina orientala, Crimeea, Kazakhstanul occidental si Uzbekistanul.Alte grupe ca sabirii si bulgarii s-au plasat sub juridictia lor in timpul sec. al. VII-lea.
In sec IX aveau o mare putere asupra altor triburi, ii controlau pe slavi, unguri si huni. Din acest motiv, Marea Caspica a fost numita Marea Khazar si chiar si azi, azerii, turcii, persii si arabii desemneaza Marea Caspica prin acest termen.
Imperiul khazar la inceputul sec. X.
Prima lor capitala a fost Balandjar. In anul 720, si-au transferat capitala la Samandar, oras aflat pe coasta de nord a Caucazului, reputat pentru gradinile sale frumoase si pentru vita de vie. Peste 30 de ani, capitala a fost transferata din nou, la Atil, pe malurile Volgai. In Evul Mediu, Volga se numea si “ Itil”. Ea a ramas capitala lor timp de 2 secole.
La inceputul sec. X, populatia era compusa mai ales din musulmani si din evrei. In capitala khazarilor se aflau multe moschei, palatul regelui se afla situat pe o insula apropiata, inconjurat de un zid din caramizi; Khazarii ramaneau in capitala lor iarna, dar traiau in stepe primavara si pentru a-si cultiva recoltele.
Ani la rand, arheologii au incercat sa localizeze cu precizie capitala Atil. Unii au crezut ca zidul care o inconjura a fost reperat sub ape in timp ce altii au asociat Atil cu o colina in regiunea deltei Volgai numita Samosdelka. Marele oras Kiev, a fost fondat de khazari. Kievul este un nume turc ( Kui = rau si Ev = amplasament). In oras traia o comunitate de evrei.
Celelalte vile khazare care contineau numeroase comunitati evreiesti sunt: Kerch, Sudak, Chufut-Kale, Sarkel. Guvernatorii din aceste orase si districte erau in general evrei. In 834, la Sarkel, de-a lungul Donului, a fost construita o importanta fortareata. Inginerul arhitect a fost un grec, Petronas Kamateros.
Hrana lor traditionala era orezul si pestele. Cultivau castraveti, orz, pepeni, grau intr-un pamant fertil in apropiere de Volga, dar khazarii depindeau de ploi, care erau cam rare. Vanau vulpi, iepuri si castori pentru blana lor.
Intre Asia si Europa se afla un important drum comercial care le lega. De exemplu “ drumul matasii” era o legatura importanta intre China, Asia centrala si Europa. Printre produsele care tranzitau traversand tara se numarau: matasuri, panzeturi, ceara, bijuterii, argintarie, monede, mirodenii etc.
Evreii veneau din Rusia si faceau comert in Europa. Sistemul de bimonarhie, mostenit de la turci era urmatorul: Kaganul era regele suprem si bek-ul era seful armatei. In capitala, khazarii stabileau o curte suprema compusa din 7 membri. Fiecare religie era reprezentata (dupa un cronicar arab contemporan, khazarii erau judecati dupa Torah, in timp ce celelate triburi isi respectau propriile legi).
Descoperirile arheologice au atesta faptul ca in Crimeea existau vechi comunitati evreiesti.
Acestea au fost apoi “alimentate” cu refugiati evrei care au fugit de o rebeliune din Persia sau de persecutiile imparatilor bizantini. Ei au venit in Khazaria, dar si in Uzbekistan, Armenia, Ungaria, Siria, Turcia, Iraq si in alte numeroase locuri dupa cum povesteste de exemplu Saadia Hagaon.
Scriitorul arab Dimashqi povesteste ca acesti refugiati evrei isi ofereau religia lor khazarilor turci si ca acestia din urma o gaseau mai buna decat a lor si o adoptau. Comerciantii evrei radhaniti au putut astfel influenta convertirile.
Adoptarea iudaismului a fost probabil un simbol de independenta pentru Khazaria, mentinand un echilibru intre Califatul musulman si imperiul crestin al Bizantului. Sub regii Bulan si Ovadia, printre khazari s-a raspandit o forma standard de iudaism. Regele Bulan a adoptat iudaismul in 838, dupa o dezbatere cu reprezentantii a trei religii. Aristicratia khazara si multi khazari au devenit evrei. Mai tarziu regele Ovadia a pus sa se construiasca sinagogi si scoli evreiesti.
La Michna, la Talmud, la Torah, unde au devenit locuri importante pentru religia evreiasca.
Sf. Cyril a venit in 860 pentru a incerca de a-i converti, in van, dar a reusit sa-i converteasca pe slavi. In sec. X, khazarii scriau in ebrica si armeana. Cele mai importante documente evreiesti khazare din epoca sunt in ebraica. Se crede ca in aceasta perioada existau 30.000 de evrei.
Erau oameni toleranti, cu talente artistice si comerciale. Intr-o epoca in care evreii erau persecutati in toata Europa crestina, regatul Khazaria era pentru ei un loc al sperantei unde viata lor inflorea. Sefii khazarilor erau foarte toleranti, atat de mult incat ii invitau pe refugiatii evrei din Persia si din Bizant sa vina sa se stabileasca in tara lor.
Influentati de acesti refugiati, khazarii au fost sedusi de iudaism si l-au adoptat in numar mare.
Dar in sec. X, a inceput si declinul, cand slavii din Est au trecut sub autoritatea scandinava; printul Oleg a format o noua natiune.
Khazarii au suferit o cumplita infrangere militara in anul 965 cand printul Svyatoslav a cucerit fortareata Sarkel. In ciuda pierderii natiunii lor, khazarii nu au disparut, caci unii au emigrat in Ungaria, in tara noastra, in Polonia si s-au amestecat cu alte comunitati evreiesti. Timothy S. Miller a descoperit ca evreii khazari erau membrii comunitatii evreiesti din Pera in Bizant in sec. XI.
Sunt oare achkenazii descendentii khazarilor? Intr-un anumit fel, da. O importanta comunitate khazara a ramas in Kiev si traditiile familiale orale indica persistenta acestei comunitati in Ungaria,in Transilvania, in Lituania si in Ucraina centrala.
Se pare ca dupa caderea imperiului lor, khazarii au adoptat scriitura chirilica in locul celei ebraice si au inceput sa vorbeasca slava sau “ canaaeana”. Acesti evrei vorbind slava au trait in regiunea Kievului in cursul sec. XI – XIII. Dar evreii vorbind idis au emigrat in vest ( Germania, Boemia si Europa centrala) si imediat au inceput sa se stabileasca in masa in Europa orientala si se spune ca i-au depasit numeric pe khazari. De asemenea, evreii din Europa orientala au, mai, ales stramosi originari din Europa centrala mai degraba decat din regatul khazar.
Evreii achkenazi ar fi totodata descendentii directi ai israelitilor."
Apoi, am primit un link către un ziar numit Justiţiarul, în care apare un articol despre aceeaşi khazari şi evreii de azi. Cu îngăduinţa celor de la Justiţiarul am să public şi acest material, pentru informarea corectă a câtor mai mulţi oameni şi mai ales români.
"HOLOCAU$TUL, EVREII SI PALESTINIENII
Marţi, 20 Ianuarie 2009 21:13 Editorial
O axiomă a polemicii relevă că, pentru a ne înţelege, trebuie să ne definim termenii. O facem şi noi: 1) „holocaust“ înseamnă, în cadrul cultului mozaic, ritualul „arderii de tot“; în propaganda antiholocau$tică, „holocau$t“ înseamnă, după Norman Finkelstein şi Noam Chomsky, holocash, adică „escrocheria holocaustului“;
2) „jidan“ este pronunţia, deformată în unele limbi europene, a germanicului jüden – adică a numelui aşa-zişilor evrei proveniţi din al 13-lea trib, khazarii, care-şi zic „evrei“ fiindcă au parazitat religia mozaică; cuvîntul este ştiinţific, atestat istoric şi, deci, nu are nimic jignitor, cum pretind jidanii. Între evreii autentici, sefarzii (fundamentalişti, din Palestina şi din diaspora), şi jidani, askhenazii, există o duşmănie perenă şi profundă, chiar dacă jidanii o maschează spre a fi confundaţi cu evreii! 3) Palestina nu mai are graniţe definite şi nici statut politic, de aceea palestinienii trebuie holocaustizaţi, ca să facă loc jidanilor imigraţi din Europa şi Rusia. Evreii din Occident nu prea merg să se stabilească în Israel şi în Palestina (zisă, acum, „Teritoriile Cucerite“), iar cei care, din neatenţie, vin, se reîntorc fuguţa în Occidentul „atotcuprinzător“ – cum îl categorisea senatorul evreu-american Joe Lieberman –, fiindcă sunt „terorizaţi“ de rachetele trase de Hamas!
În urmă cu aproape şapte ani, Justiţiarul a publicat, într-un lung serial, articolul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, al redactorului şef al revistei, d-l Vasile Zărnescu (republicat recent şi adnotat; vezi: http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948. Studiul se bazează, în principal, pe lucrările lui Roger Garaudy şi Norman Finkelstein, iar prognozele formulate atunci s-au adeverit. De aceea este necesar să-i facem un scurt rezumat, confruntat cu situaţia de azi.
În esenţă, Roger Garaudy analiza dogmele de care face uz Israelul în politica sa agresivă, teroristă, pe care o aplică încă de la înfiinţarea sa, în 1948. Fireşte, nu este vorba de dogme teologice, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci de dogmele sionismului, pe care le relevă Roger Garaudy în cărţile sale, care i-au adus condamnarea în baza legii Gayssot, după care a fost copiată O.U.G. nr. 31/2002. Prima dogmă este că evreii sunt „poporul ales“ de Dumnezeu. După opinia d-lui Vasile Zărnescu, «propoziţia „evreii reprezintă poporul ales de Dumnezeu“ înseamnă că evreii au fost aleşi de către Dumnezeu pentru ca să facă experienţe politico-istorice pe ei, spre a arăta celorlalte popoare că nu trebuie să procedeze ca evreii. În interpretarea rabinilor sionişti, propoziţia înseamnă, invers, că „evreii sunt singurul popor superior, cărora trebuie să li se supună toate celelalte popoare“. Aceasta este, de altfel, semnificaţia integristă a primei dogme, în esenţă rasistă, extremistă şi, deci, eminamente teroristă». A doua dogmă, elaborată de rabinii sionişti, prin care se „justifică“ înfiinţarea statului izraelian, a fost sintetizată în enunţul „Un pămînt fără popor pentru un popor fără pămînt“: adică, Palestina – din care au fost împrăştiaţi evreii – trebuie cedată, după 2.000 de ani, jidanilor, care au început să vină, crescendo, acolo, abia de la începutul secolului XX, după înfiriparea sionismului! Palestinienii, care trăiesc acolo din străvechime, evident, nu există de vreme ce s-a decretat că Palestina este „un pămînt fără popor“; iar dacă existau, cumva, ei trebuiau exterminaţi sau măcar expulzaţi. A treia dogmă, derivată din cea anterioară, pe care primul dintre prim-miniştrii Israelului, David Ben Gurion – venit din Polonia, deci sionist (adică jidan) –, a considerat-o ca fiind „soluţia finală“, este epurarea etnică, adică una din formele de manifestare a terorismului. De aceea, Ben Gurion a şi fost supranumit „marele expulzator“. Pentru a-i finaliza soluţia, Golda Meir – tot prim-ministru al Israelului, venită din Rusia, deci tot sionistă – a declarat că „palestinienii, pur şi simplu, nu există“ (sic), deşi existenţa lor era foarte concretă, căci se ducea contra lor – şi se duce şi acum – războiul de exterminare. A patra dogmă, implicită, este tot o denaturare a ideilor din Vechiul Testament – „o lectură integristă a Bibliei“, cum o califică Roger Garaudy –, anume că „terenurile de care vorbeşte Biblia, de la Nil pînă la Eufrat, aparţin evreilor“. Prin ea se „justifică“ acţiunile de cucerire a teritoriilor şi de destabilizare a statelor arabe limitrofe graniţei iniţiale a Israelului, stabilită, în 1947, de O.N.U. De fapt, cum se ştie, Israelul nu respectă hotărîrile O.N.U. A cincea dogmă este cea mai edificatoare privind natura funciarmente teroristă a sionismului, văzut ca afacere – după cum îl definise însuşi Theodor Herzl, fondatorul Mişcării Sioniste – dar şi ca politică teroristă: „Înfiinţarea statului Israel reprezintă răzbunarea Holocaustului“. În sfîrşit, a şasea, confecţionată minuţios, este dogma „celor şase milioane“ de evrei omorîţi în al Doilea Război Mondial, adică aşa-zisul „Holocaust“, cu H mare, în sensul că ar fi vorba de unicitatea acestuia, adică numai evreii ar fi avut de suferit. Ceea ce este absolut fals. Fals este că nu au murit „şase milioane“ de evrei, ci mai puţin – după unii vreo 4,5 milioane, iar după alţii mai puţin, ajungîndu-se la cifra de doar cîteva sute de mii! –, iar, apoi, chiar dacă ar fi murit atîţia, nu ar fi o cifră prea mare în comparaţie cu pierderile altor popoare, care se ridică la 50-60 sau chiar 100 de milioane de oameni. Dar a o ţine, într-una, cu cele „şase milioane“ de evrei care n-au fost şase şi, totodată, a ignora – ba, mai mult –, a refuza recunoaşterea celorlalte zeci de milioane de victime ale altor popoare, a refuza recunoaşterea holocaustului armenilor făcut de turci, a holocaustului amerindienilor comis de yankei, a holocaustului românilor comis de jidanii kominternişti înseamnă că, vorba lui Eichmann, cele şase milioane reprezintă doar de o „statistică“, manipulată pentru a face un mare gheşeft. Adică, gonflarea numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut decît acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în holocau$t, în holocash – fapt denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur Butz, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Wilhelm Staglich şi toţi ceilalţi autori ai literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html.
De fapt, toate dogmele enumerate, pe care Garaudy le intitulează „Miturile fondatoare ale politicii izraeliene“, sunt absolut false, bazate pe falsificarea textelor biblice de către nişte atei – cum au fost şi sunt toţi conducătorii Israelului. Dar respectivele falsuri dobîndesc – printr-o agresiune informaţională bine concertată şi cu sprijinul S.U.A. – o valoare de întrebuinţare specială: fac bani şi servesc Israelului la acapararea de noi teritorii – care tot bani înseamnă. De aceea, ele reprezintă „interesele“ pe care, arăta Finkelstein, le apără Wiesel, aflat în fruntea „holocaust-ologilor“. Referitor la miturile – sau la dogmele – enumerate, Garaudy conchidea: „Această folosire a textelor biblice pentru a justifica o politică a crimei nu are nici o bază religioasă, ci constituie numai o lectură integristă a textelor sacre, lectură care devine o sîngeroasă escrocherie rasistă“. Consecinţa periculoasă a practicii acestor „holocaust-ologi“ a fost rezumată de rabbi Arnold Jacob Wolf, director la Yale University: „Se pare că, în universităţile noastre, Holocaustul este vîndut, nu predat“ (sic).
Între timp, această prezumţie a devenit realitate. Pentru că, nu numai în S.U.A şi în statele satelite acestora, dar şi în România, ca urmare a lichelismului ex-premierului Adrian Năstase, a fost impusă, prin O.U.G. nr. 31/2002, introducerea studierii holocaustului (adică a sionismului) în manualele şcolare, precum şi plătirea a circa 20 de miliarde de dolari ca despăgubire pentru pretinsul „holocaust“ comis de români! Roger Garaudy îl citează şi pe rabinul Moshe Menuhin (tatăl violonistului Yehudi Menuhin), care, referindu-se la conducătorii Israelului, îi numea „barbari tribali precum Ben Gurion, Moshe Dayan şi bandele militare care au pervertit Israelul“, şi pe care îi îndemna: „Reveniţi la Dumnezeul părinţilor voştri, la iudaismul profetic, respingeţi regimul napalmului. Întoarceţi-vă la graniţele date în 1947 de către Naţiunile Unite pe seama arabilor săraci şi duceţi o viaţă constructivă şi nu distructiv㻓. Dar a vorbit în van! Trebuie reamintit că Armata Israelului a atacat deliberat, cu napalm, nava Liberty, a prietenilor lor americani, mitraliind inclusiv răniţii şi bărcile de salvare! Ei, iată că şi „politica napalmului“ a devenit o realitate cotidiană: palestinienii dau cu pietre, iar armata izraeliană dă cu rachete cu napalm de ultimă generaţie, producînd, de 60 de ani, holocaustul palestinienilor! Fîşia Gaza a redevenit poligonul de instrucţie al conducătorilor Israelului. E locul să amintim că toţi aceştia sunt sionişti, adică jidani: David Ben Gurion, Menahem Begin, Ariel Sharon, Moshe Dayan, Shimon Peres ş.a. provin din ţările central şi est-europene şi aproape toţi conducătorii Israelulul sunt terorişti, căci au condus organizaţiile teroriste (Irgun, Stern etc.) prin care s-a înfiinţat statul Israel. Ei nu sunt evrei autentici, de neam, ci doar de religie mozaică apropriată, furată, fiind khazari la origine. Evreii autentici, organizaţi în Neturei Karta, contestă existenţa statului Israel şi fac demonstraţii sistematice (cf. www.nkusa.org), cum se vede în fotografia alăturată. De altfel, sionismul a fost condamnat de către O.N.U. ca fiind doctrină rasistă (teroristă).
Revenind cu analiza asupra acestei situaţii, în ultima sa carte, TUPEU, evreul-american Norman Finkelstein relevă ironic şi acuzator: „Tot ce ţine de evrei este unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul, naţionalitatea evreiască, poporul evreu... Dincolo de şovinismul ei respingător, această doctrină a unicităţii, atît de găunoasă din punct de vedere intelectual, slujeşte funcţia ideologică utilă de a permite Israelului să revendice o dispensă morală unică: dacă suferinţele evreilor au fost unice, atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns de standardele morale normale.“ Ca atare, Israelul are tupeul să nu respecte nici o rezoluţie a O.N.U. şi bombardează, repetat, Libanul şi Fîşia Gaza. În runda anterioară, Hamasul trăsese circa 4.000 de rachete şi omorîse vreo 20-30 de izraelieni. Apoi, din 27 dec. 2008 pînă acum, a tras vreo 700 de rachete şi a omorît 4 (patru!) izraelieni. În schimb, în această rundă, armata izraeliană a omorît aproximativ 900 şi a rănit circa 3.000 de palestinieni. Asta fiindcă rachetele lansate de Hamas „terorizează“ Israelul. Una dintre ele – aşa cum s-a arătat la televizor – a fost atît de teroristă încît chiar a zgîriat asfaltul unei şosele izraeliene! Ce oroare!
Ne punem, de aceea, întrebarea: ce fel de rachete sunt acestea? Din cele folosite la spectacolele pirotehnice?! Şi ce fel de trăgători sunt „luptătorii“ Hamasului? Orbi, ageamii sau cum? Tinerii elevi americani dezaxaţi omoară mai mulţi colegi de-ai lor cînd trag cu pistoalele-mitralieră în curtea şcolii sau în clasă! Chiar în România, în anii anteriori, „rachetele“ şi „bombele“ vîndute de ţigani şi trase cu ocazia Sărbătorilor de iarnă au rănit sau omorît mai mulţi indivizi decît au făcut-o rachetele Hamas în Israel! Iar în 9 ian. a.c., pe Realitatea TV, vorbeţii de serviciu, ca noul politruc Sever Voinescu, sau ca ex-directorul S.R.I., Costin Georgescu, pretindeau că „Hamas este orgnizaţie teroristă şi e singura vinovată“ (!). Trebuie să ne amintim că, în urmă cu peste 10 ani, în presă s-a vehiculat ştirea că, pentru a contracara politica şi acţiunile organizaţiei Al Fatah – considerată de Israel et comp. ca „teroristă“ –, Israelul sprijinea pecuniar şi logistic organizaţia Hamas, apreciată ca fiind „moderată şi parteneră de dialog pentru normalizarea situaţiei din Teritoriile Ocupate“! Ca atare, acum ne punem şi întrebarea care se iţeşte imperios: nu cumva liderii Hamas sunt, iarăşi, „sprijiniţi“ (citeşte: cumpăraţi) de Israel să tragă acele rachete jalnice, care nu omoară pe mai nimeni şi nu distrug nimic, dar care să servească drept pretext pentru agresiunea „pacificatoare“ a Israelului? Căci prea e cusută cu aţă albă: armata izraeliană, dotată ultramodern, bombardează angro, după o pregătire minuţioasă (cum s-a recunoscut la TV), provocînd holocaustul palestinienilor, ca răspuns la provocările „teroriste“ ale Hamas – provocări condamnate doar de corul lingăilor, ca cei doi sus-numiţi –, iar „luptătorii“ Hamas trag, la întîmplare, cu rachete-sperietoare, „terorizînd“ Israelul. Se mai iveşte încă o întrebare: de unde are bani Israelul pentru asemenea rachete, care trag şi după colţ?! Din banii plătiţi de guvernul român pentru pretinsul holocaust?! Dar pentru holocaustul românilor provocat de jidanii kominternişti în Basarabia, la Canal, în închisorile administrate de ei, cine plăteşte?!
JUSTIŢIARUL"
Postări
