comerţul cu iluzii şi cel cu speranţe de viaţă...

Un articol destul de scurt, dar concis, care prezintă o parte din întregul adevăr, pe care mulţi nu îl văd, sau refuză să îl vadă. 

O parte foarte interesantă mi s-a părut cea despre Bogdan Baltazar. Cică acum face parte din "consiliul de incredere al unei companii americane ce ofera pensionarilor din Romania posibilitatea de a-si ceda casele contra unei rente viagere." Păi cred şi eu că s-au orientat americanii spre piaţa românească de imobiliare, pentru că prin 2003-2004 îţi puteai lua apartament cu trei camere (două dormitoare, cum îi spun ei), în New York, undeva pe lângă centru cu 100.000 de dolari. Ceea ce pe vremea respectivă însemna cam 75.000 euro. La noi, în centrul Bucureştiului nu cred că te atingeai de o garsioneră cu banii ăştia. 

Şi ia ghiciţi cam cine sunt românii care îşi dau casele americanilor pentru o rentă viageră, care cu siguranţă nu este cine ştie ce. Bătrânii, în primul rând, şi nevoiaşii, în al doilea rând. Însă mai important este faptul că marea majoritate a acestor oameni sunt oameni care au şanse mici, sau chiar deloc, de a se informa corect. Oameni care au bunuri de care vor profita, în schimbul unor sume derizorii, toţi şmecherii care lucrează în asemenea firme.